what dreams may come…
24 ianuarie 2009
Te-am visat si alaltaieri, si ieri, si azi-noapte… Ce-o sa fac, o sa te visez mereu? in toate noptile, toata viata? De ce? De ce nu pot sa te aduc din vise si sa iti spun sa pleci definitiv? din toate visele, din toate gandurile mele, sa te uit… Pur si simplu sa uit ca ai existat vreodata… Si de cate ori ar fi la radio o melodie care, in prezent, imi aminteste de tine, sa spun sincer: ” N-am mai auzit melodia asta pana acum”. Si lumea sa rada: “Cum sa nu fi auzit de melodia asta? Pe ce lume ai trait pana acum?”
Chiar, pe ce lume traiesc? Si pe ce lume visez? Si de ce…
O lume, un univers, o persoana… Aparent, sunt lucruri diferite, dar rosturile lor se intrepatrund atat de bine, ca te intrebi de ce se mai numesc in trei moduri diferite… Iubire, indiferenta, amintire… De ce nu putem prescurta, sa ziceam doar “tu”, iar acest “tu” sa le cuprinda pe toate trei… Pentru ca tu ai fost si esti toate astea… Ai ramas un vis din care ma trezesc cu greu doar ca sa cad inapoi in el in urmatoarea noapte… Daca ma vindec de tine in viata asta, o sa ma imbolnavesti iar in viata urmatoare?
