black rose
22 martie 2009
“When you’re sad and no one knows it
I’ll send you black roses…”
Imi beam cafeaua ca in fiecare dimineata, batand cu degetele in birou versurile melodiei pe care o fredonam in gand. Nimic nu prevestea ca avea sa se intample ceva neobisnuit care sa-mi strice rutina. N-am auzit usa camerei deschizandu-se, doar te-am vazut aparand brusc, parca de nicaieri, fara sa spui niciun cuvant. Erai imbracata in negru, fardata puternic si aveai o mapa pe care o tineai strans in mana. Te-ai asezat firesc, fara efort, pe un scaun, de parca ai fi facut asta in fiecare dimineata. Ti-ai desfacut mapa, ai scos din ea o foaie de hartie si un pix negru si te-ai uitat fix la mine, parca asteptand ceva. Ochii mei cred ca au devenit stravezii, pierzandu-se in golul negru al ochilor tai.
N-am putut sa spun sau sa te intreb nimic, nici macar un banal, dar elementar “cine esti?” sau “ce cauti aici?”. Nimic. Doar patru ochi care se priveau insistent, parca intrebandu-se in tacere: “tu ai idee cine sunt eu?”. Am intredeschis de doua ori buzele, incercand sa rostesc fie si o singura silaba, dar nu am reusit decat sa oftez, dar nici macar oftatul meu nu a fost prea zgomotos.
Incepusem sa ma intreb, cu seriozitate, daca, nu cumva, esti surdomuta si m-as chinui degeaba sa iti spun ceva, tu neputand sa-mi auzi cuvintele… Stiam ca unii surdomuti sunt in stare sa citeasca de pe buze, dar incercam sa nu ma gandesc la buze… Ale mele, ale tale…
Ideea de a fi surdomuta mi se parea cu atat mai realista cu cat venisei cu pix si hartie. Imi desprinsesem cu greu ochii dintr-ai tai doar ca sa ma conving ca foaia din mana ta este, intr-adevar, alba, si ca nu a aparut scris niciun cuvant misterios de ultima data cand am verificat.
Sau, poate, pixul si foaia erau pentru mine si trebuia sa iti scriu eu ceva. Privirea imi devenise deja un tic-tac: ochi-foaie-ochi… Nehotarat si temator, simteam cum inima preia acelasi ritm, tot mai alert: ochi-foaie-ochi-mana… Nu stiu ce inger m-a impins de la spate sau ce demon mi-a pus piedica, stiu doar ca am smuls foaia din mana ta, aproape i-am rupt un colt pe care il tineai strans (pixul mi l-ai cedat de bunavoie), m-am asezat mai comod pe scaun si am inceput sa desenez.
Iti simteam privirea, bataile inimii, degetele care se chinuiau sa nu mai bata ritmic in marginea scaunului, pe toate astea le simteam, rezonau, cumva, in mine, chiar fara sa le vad…
Eram concentrat la desenul meu. Foaia se innegrea in ritmul inimii, lasand in urma nimic altceva decat forma gandurilor, esenta lor: cel mai frumos trandafir negru pe care am fost in stare sa-l desenez.
Ti-am intins foaia, m-am ridicat de la birou si, indreptandu-ma spre usa, ti-am spus, fara sa-mi pese daca ma auzi sau nu:
“Data viitoare sa aduci un pix rosu!”
Si am iesit.
22 martie 2009 la 5:13
Buna…Am zis sa iti raspund aici…pai, am 22..spre 23 (long way, in noiembrie ii fac). Nu m-am speriat :P ai dreptate, sunt putine…multe sunt nepublicate iar cele mai multe le am pe 360…dar 360-ul e defunct…iti dau linkul: http://360.yahoo.com/juventino_46. Sa tot fie peste 100 de posturi :)) tot te plangeai tu ca n-ai ce citi :P
22 martie 2009 la 7:26
Si mie imi place blogul tau. E foarte dragut, inclusiv acest ultim-articol al carui final nu l-am putut anticipa :). Cred ca voi trece mai des pe la “salubrizare”, si cred ca iti lipseste o rubrica in care sa vorbesti despre tine :P
23 martie 2009 la 12:28
@paladino: <:-p multumesc ca imi dai de citit, sa ma tii ocupata, sa nu-mi mai fuga mintea intr-o mie de parti :-”
@Edy: o rubrica in care sa scriu despre mine? hmm… mereu m-am ferit de genul asta de descrieri, pentru simplul motiv ca ar fi insemnat sa fac foarte des modificari… sunt in plina transformare ca idei, dorinte… nu prea exista constanta in viata si in fiinta mea… de aceea, as putea spune ca TOT blog-ul asta e un fel de “asta sunt eu” :)
23 martie 2009 la 12:36
@… no one, really, but can’t help myself, tre’ sa consemnez intamplarea, sa n-o uit intr-o cascada trecatoare de zambete: am ajuns, in sfarsit, acasa, obosita, cu o farama de speranta in suflet (transformata, ulterior, intr-o dezamagire verzuie… da, verzuie) si am deschis, in cele din urma, calculatorul, implicit, si messu’.
“OMG”, ce-mi fu dat sa vad :))
randuri intregi de inimioare precedate de un plictisit “am ajuns acasa, ma apuc sa citesc ce mi-ai trimis” si urmate de “O M G SUUUUUUUUUUUUUUUUUPER”
Doamne, cat entuziasm :)) ce bucurie :)) :”> :->
23 martie 2009 la 12:38
@ briza: paaaaaai, hai, reciprocitate, tu ce varsta ai? prezinta-te un pic..nu iti cer sa iti faci o rubrica despre tine :) ma multumesc cu un mail…:P @teodor.burnar@gmail.com. bon nuit!
23 martie 2009 la 1:17
cred ca Edy a vrut să spună asl pls :))
23 martie 2009 la 1:30
:)) dar a decis sa fie mai putin direct si, drept urmare, a primit un raspuns pe masura… :-s
23 martie 2009 la 1:57
Eu cred ca elbu a vrut sa iti ceara ID-ul de mess :D
23 martie 2009 la 2:10
Consider ca spui numai prostii. Care mess? Am eu mess? no way playa!… gmail por favor?!
23 martie 2009 la 5:04
dog fight :D
24 martie 2009 la 12:33
va invit pe canalul de mirc fanclubriza ca sa putem sa vorbim mai usor in timp real!
good job briza:X
24 martie 2009 la 5:28
^ ce spam voalat :P
am citit una`una , iar la final, inainte sa spuna tipul replica , ma gandeam eu ” oare`i rosu` pixu`?n`are cum, doar a zis “negru” in titlu”
faina amintire au cei doi ;) stiu ei de ce`i negru si nu rosu :D
24 martie 2009 la 11:28
da,desenul a spus totul!
24 martie 2009 la 11:31
era prea evident, nu? :-s