LMA, baby!

Cand ai ranit cu buna stiinta primul om, indiferent de circumstante, se poate spune ca ai omorat copilul din tine, ca l-ai sugrumat, lent si dureros, cu fiecare gest si fiecare vorba ce a adus durere in inima altcuiva.
Se spune ca cei mai cruzi sunt copiii. Totusi, diferenta ar fi ca un copil vorbeste intotdeauna cu inima curata, el, pur si simplu, spune ceea ce vede si nu intelege de ce adevarul doare si de ce mama lui se uita urat la el si il cearta: “Nu-i frumos sa-i spui cuiva ca e gras.” Si copilul se gandeste si intreaba: “Nu-i frumos nici sa spun de un perete ca e alb? Daca asa e el…”
Acum e randul mamei sale sa nu-l inteleaga si sa-l mustruluiasca pentru ca e “obraznic”. Dar de ce ar fi mai deranjant sa spui despre un om ca e gras decat despre un perete ca e alb?
Ajuns acasa, copilul ia un tub de deodorant si incepe sa-si imite in oglinda comediantul preferat: “Have you ever noticed a fat person? You have? Good. Just checking. ‘Cause I don’t think they notice they’re fat. Every time you tell someone ‘you’re fat’, you get a look of surprise: ‘no, me? no one has ever said that to me before’. That’s ’cause mirrors can’t talk.”