…dragostea e absenta timpului, e atemporalitatea care imi linge palmele si ma gadila…

Fraza de mai sus am scris-o pe la mijlocul lunii august. Din pacate, nu mai tin minte exact la ce m-am referit sau ce trairi incercam sa exprim… Dar nu-mi bat capul cu asta, ii las pe doritori sa faca acest lucru :)) eu plec in mini-vacanta de 1 Decembrie :p
Ne “revedem” la iarna! :) Bucurati-va de picul de toamna care a mai ramas in filele din calendar… Daca n-aveti alte idei, varianta mea cu banca si ciocolata calda se poate dovedi o alegere inspirata (I should know :P ).

Am un chef nebun de toamna, de ascultat rasete si de privit copaci, de stat pe o banca pana se insereaza, cu o ciocolata calda intr-o mana si mana cuiva drag in cealalta…

Numele tau e o soapta, ti-o citesc seara de pe buze si ii raspund cu apasarea numelui meu…
Numele tau e o chemare, e o mana intinsa ce asteapta…
Numele tau e un suspin, o bataie dureroasa de inima…
Numele tau e un parfum de tamaie si levantica, il port in suflet si el ma poarta in visare…
Numele tau e o adiere racoroasa ce imi infioara simturile…

“Si pentru ca toate acestea
Trebuiau să poarte un nume,
Un singur nume,
Li s-a spus… ”

E aproape 6 dimineata si eu nu pot sa dorm… Ce rost are? Stiu deja ce as visa, sau, mai bine zis, pe cine. Stiu ce culoare ar avea visul, ce parfum… Stiu pentru ca acest vis il traiesc zi de zi, mi-l apropii de fiecare data cand inspir, dar el se departeaza de mine cu fiecare expiratie…
Visul meu – il vad zi de zi in jurul meu, ca si cum ar fi o ceata si dispare cand intind mana… E ca un cantec frumos ce se aude parca de nicaieri si care se opreste atunci cand incerc sa-l fredonez si eu…
Asa ca ce rost are? Imi vorbea astazi cineva de iluzii, eu i-am zis ca sunt frumoase cat tin si ca merita traite. “Da, dar te trezesti intr-o zi”, a venit replica. Si daca nu te trezesti? De fapt, daca nu te mai duci niciodata la culcare, ca sa nu mai ai din ce vis sa te trezesti?

Mi-a fost frica sa ma-ntorc, nu stiam ce voi gasi, nu stiam daca intoarcerea mea va bucura pe cineva… Pe drum, m-am intrebat de ce plecasem, de ce plec mereu, doar ca sa ma intorc peste un timp, plina de regrete…
M-am hotarat sa nu am asteptari prea mari, ma gandeam ca o sa mi se deschida usa si atat, ca n-o sa-mi zambeasca nimeni si ca n-o sa ma invite nimeni inauntru. Ma asteptam sa mi se asculte povestea, apoi sa mi se spuna rece sa vin altadata.
Dar voiam sa vad usa deschizandu-se… Si s-a deschis.
Si dupa ea m-a primit cel mai mare zambet si am simtit cea mai fierbinte imbratisare…
Am fost poftita sa stau jos, si mi s-a intins o cana cu ceai cald, care parca m-ar fi asteptat sa vin. Si, ca si cum n-as fi plecat vreodata, replicile curgeau, reluand un fir pe care nici nu mai stiu de ce l-am rupt:
“Mai ai mere?”
“Verzi, ca ochii tai.”

…si mai vreau un colier, din saruturile tale… si o bentita de par, din degetele tale lungi… si un cer senin, din ochii tai… si… pe tine! da, pe tine te vreau!

Daca pleci, lasa-mi ceva, orice: lasa-mi parfumul tau, impregnat pe haine… lasa-mi caldura pielii tale, undeva pe coltul buzei… lasa-mi zambetul tau si bucuria din ochi, iar eu… eu o sa te iert ca ai plecat.

PS: “Please, please, stay with me. I am so in love with you… Please, don’t go!”

Am tot incercat sa gasesc niste cuvinte… Am scris, am sters, am scris si iar am sters… Si m-am intors spre trecut, cum fac mereu. Am rasfoit caiete vechi, am revazut coperti dragi si am ajuns la versuri pe care le-am scris cu sufletul sfasiat… Uite unele care peste o saptamana o sa implineasca un an:

Ciudat e ca te astept…
Si mai dau o pagina,
mai beau un pahar…
Mi-e cam rau,
dar stiu ca de-acum
n-o sa-mi fie mai bine,
asa ca tac…
si astept o minune
care nu exista,
pe care a uitat-o Dumnezeu
din manualul de minuni…

Nu, nu era un zid, era un gard de flori si, nu, nu ningea, curgeau petale… Cerul nu era senin, ci doi ochi se aplecasera deasupra ta, si nu era vara, ci doua brate te cuprinsesera cu multa caldura…

Astea sunt detalii, stii tu, ca atunci cand inchizi ochii, sa simti mai bine mirosul pielii celui drag… Sau ca atunci cand te dai un pas in spate, sa poti admira din cap pana-n picioare persoana iubita…
Stii tu… detalii…

Lacrimile nu sunt promisiuni, sunt petale de margarete, stii tu, ca-n jocul ala: ma iubeste, nu ma iubeste…