pana la 4 pe 5

5 Martie 2009

Am renuntat sa scriu un blog-post astenic si insomniac (exista cuvintele astea sau le-am inventat eu?), toate cuvintele mi se pareau goale, toate formularile mi se pareau patetice. Am preferat sa-mi pastrez ideile, poate pentru a nu le da viata printr-o postare, ci a le lasa la stadiul de… idei, asa cum le sta lor bine.
Ma duc la culcare cu gandul la cappuccino-ul care maine de dimineata ma va ajuta sa recuperez orele tarzii din noapte nedormite… O sa-mi fac o cana mare si o s-o beau citind blog-uri si bagandu-ma in viata altora prin comentarii, intr-o incercare semi-disperata de a evada din viata mea.
Apoi o sa plec spre facultate, o sa ma asez pe scaun in autobuz si o sa ascult radio in timp ce citesc dintr-o carte de povestiri „inutile” (cum le numesc eu), in acelasi timp gandindu-ma la starea mea actuala si incercand din nou sa iau o hotarare. Da, voi face toate astea in acelasi timp, toate sunt automatisme pentru mine, iar atentia imi va fi indreptata spre necontenita cautare a unui „ceva” ce m-ar putea anima, fie si doar pe parcursul unei calatorii cu transportul in comun. „Ceva” care, de cele mai multe ori, ar fi mai nimerit numit „cineva”.
La 2 o sa intru pe mess si o sa stau pana la 6, cu pauza dupa doua ore cand schimb sala de seminar – fii pe faza si nu ma lasa sa ma plictisesc, nu e bine sa fiu lasata de capul meu nicio secunda, m-as putea simti singura si atunci as gasi pe cineva cu care sa petrec timpul: cel mai adesea, cea mai nepotrivita persoana, asa ca nu ma lasa niciodata singura, daca tii la mine.
Restul serii mi-l voi petrece cu bunele si vechile mele prietene „de ce nu pot sa fiu si eu fericita” si „oare ar trebui sa ma multumesc cu ce am si sa nu caut altceva”, vreau sa le fac cunostinta cu o persoana noua, o cheama „oare merita” si ne-am cunoscut intr-o seara, ea venise de la supermarket, iar una dintre pungile pe care le avea a cedat si s-a rupt in mijlocul drumului; am ajutat-o sa adune cumparaturile ravasite pe asfalt si am ras amandoua cand mi-a zis ca a cumparat samponul pentru par vopsit doar pentru ca la el se dadea cadou un gel de dus pentru barbati, desi ea nu are nici par vopsit, nici vreun prieten/iubit caruia sa-i dea gelul de dus; asa m-am imprietenit eu cu „oare merita”; de atunci, ne vedem cateodata seara si imi povesteste istoria obiectelor pe care le are prin casa.
4:00

Anunțuri

2 răspunsuri to “pana la 4 pe 5”

  1. tib Says:

    intotdeauna merita pana la proba contrarie. give the benefit of the doubt tuturor persoaneleor pe care le intalnesti altfel o sa fii inchisa intr-un barlog,ce-i drept in siguranta, multa vreme

  2. briza Says:

    hmm… si acum o sa-mi petrec urmatoarele nopti intrebandu-ma daca nu cumva mi s-a demonstrat deja contrariul, dar am fost eu neatenta si nu am observat :-?


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: