fish kind

8 Iunie 2009

M-am aruncat iar in valurile constiintei de unde m-ai scos atunci la mal… Nu mi-a placut verdeata, nu mi-au placut florile tale, am decis ca albastrul apei si sunetul scoicilor care se inchid si se deschid e tot ceea ce-mi doresc, oricat de dureros ar fi sa nu pot atinge niciodata fundul apei si nici sa nu pot alege directia de plutire… Poate, intr-o zi, o sa invat sa inot sau sa-mi tin respiratia cat sa nu ma mai arda soarele, dar, pana atunci, o sa ma feresc de perle, pentru ca stiu ca stralucirea lor ascunde lacrimi si o sa ma dau la o parte din calea delfinilor, oricat de prietenosi ar fi…
Iar pe tine probabil ca nu o sa te mai vad niciodata, pescarule, tu nu te aventurezi in larg nici macar cu barca, ai frumusetile tale terestre pe care le canti in ode si care pe mine nu ma atrag, desi imi place sa ma apropii cateodata de mal sa-ti ascult vocea…
Nu ne leaga decat cerul, dar amandoi suntem prea mici sa ajungem la el…

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: