drought

4 Iulie 2009

Cana de cappuccino ramasese neatinsa, marginea ei era inca alba, n-o sarutase nicio pereche de buze in dimineata aceea. Trandafirul primit de cu seara zacea pe masa, ofilit…
Gandurile ei plecasera departe.
Se rujase si isi pregatise cappuccino, ca in fiecare dimineata, cu gesturi firesti, devenite deja automatisme, parti ale ritualului ei de fiecare zi, ritual care, in mod normal, includea si gustatul bauturii calde. Dar, in acea dimineata, acest lucru nu se intampla. Ochii ii cazura asupra florii rosii ce ramasese pe masa. Uitase de ea. Isi dorea sa nu fi fost acolo, sa nu fi existat deloc.
Se simtea obosita, ca si cum tocmai ar fi fost trezita dintr-un somn prea scurt.
Trandafirul de la el… Un „el” pe care nu-l iubea si caruia nici nu-i putea pronunta numele…
O floare rosie, solul iubirii lui si al amaraciunii ei… O floare cu spini, ca o inima chinuita…
In urma cu nici doua luni, si ea iubise. Pe altcineva. Ii daruise tot ce avea ea, isi consumase toata energia si timpul pentru a ramane langa un om prea plin de sine pentru a valorifica iubirea, un om care o secase de puteri si sentimente si care o parasise pentru ca nu fusese suficient de puternica incat sa lupte pentru doi, sa iubeasca pentru doi.
Din acel moment, inima i se inchisese si sentimentele ii secasera, ramasesera doar albiile fostelor rauri de senzatii si sentimente.
Si aparuse „el”, cel al carui nume era atat de neinsemnat pentru ea, incat nici nu-l putea pronunta; „el”, cel care o iubea neconditionat, o sufoca lent cu iubirea lui, ii amintea, in fiecare zi, prin intensitatea sentimentelor sale, cat de incapabila de iubire era ea acum.
Ajunsese aproape sa-l urasca pentru ca era bun si bland si indragostit, il ura cu toata rautatea ei de fiinta salbatica si seaca.
Asa ca ii lasa floarea pe masa, sperand ca, odata cu ea, sa se vestejeasca si sentimentele lui.
Nu-si dorea decat sa fie singura, uitata de toti si toate, sa-si traiasca zilele pline de ritualuri si automatisme, in asteptarea ploii ce i-ar fi putut inunda inima secata…

Anunțuri

10 răspunsuri to “drought”

  1. furnicae Says:

    fugi cateva zile departe de oras, singura numai cu gandurile tale. si lasa toata tristetea in urma. poate la intoarcere va fi altfel.

  2. briza Says:

    thanks, but… it’s just a story :)

  3. furnicae Says:

    seemed pretty real to me :)

  4. briza Says:

    actually, to me too, when I wrote it…
    but it’s just a story… rodul imaginatiei mele bolnave :))

  5. bl000g Says:

    fain ca poti sa scrii asa doar ca rod al imaginatiei…

  6. briza Says:

    da, asta inseamna ca nu ma plictisesc niciodata :))

  7. J.D. Says:

    Un om zise o chestie la un moment dat: „A woman has got to love a bad man once or twice in her life, to be thankful for a good one”

  8. briza Says:

    si daca isi secatuieste puterile cu (hai sa nu zicem „bad men”) persoane nepotrivite si nu mai poate aprecia persoana potrivita?

  9. Lorena Says:

    Corect spus … ce se intampla daca acea persoana nepotrivita ne secatuieste puterile, daca nu mai aveam ce oferi acele persoane potrivite care ii urmeaza?

    In alta orine de idei…superba poveste…as fi putut jura ca-i reala, ca-s trairile tale transpuse.
    Scri superb…dai viata cuvintelor…si faci inima cititorului sa bata…

  10. J.D. Says:

    Timpul umple „rezervorul” si vindeca ranile vechi, mai ales daca esti dispusa sa accepti incet-incet si ajutorul celuilalt si daca are suficienta rabdare pentru tine.

    N-are rost sa ne irosim viata din cauza oamenilor „de cacat” nu crezi? N-avem toti dreptul la fericire? :-)


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: