ladybug

26 Iulie 2009

Ceva s-a schimbat la mine… Ceva mic, cat un zambet, cat un zbor de buburuza…
Dar, oricat de putin ar fi, tu nu ai timp sa observi… ladybug
De cate ori incep sa te iubesc, mi te smulgi din brate… Timpul tau pentru mine expira in cele mai delicate momente… Si raman asa, tinand in brate o dragoste pe care nu am avut timp sa ti-o daruiesc si pe care nu-mi ramane decat sa o inchid (iar) intr-un dulap, sa nu o gaseasca altcineva si sa si-o doreasca.

Daca ai avea timp, buburuza ti-ar zbura in palma si eu m-as indragosti.

Anunțuri

9 răspunsuri to “ladybug”

  1. Alex`andra Says:

    dacă. . .
    ce nu-mi place cum sună asta :(

  2. edmondo Says:

    salut Briza, vin nepoftit pe blog, scuza-ma.
    As vrea sa scriu cateva randuri despre mine si sa va cer un sfat.
    Va consider in acest moment cei mai apropiati amici pe care ii am.

    Iata. Sunt un om de 43 de ani, si sunt de cativa ani buni intr-o stare psihica ce s-a deteriorat incet-incet o stare de totala indiferenta, rautate, dusmanie, abandon, zile negre fara sfarsit, chiar daca am putut parea unora de-a dreptul amuzat si amuzant,optimist, solar.
    Am ajuns intr-o stare de degradare fizica si mentala de care nu-mi mai dadeam seama! Sau poate ca-mi dadeam dar nu vroiam s-o spun cu voce tare.
    Obisnuiam sa spun fraza asta: ”anormalul a devenit normal”. O spuneam destul de des si ma refeream intotdeauna la orice altceva. Mi-am adus aminte de aceste vorbe ciudate ale mele si, in noaptea asta am stiut: ceream ajutor dar nu intelegea nimeni.
    Pentru mine blogul ‘Salubrizare’ a fost ca o poarta spre lumina. Multumesc. Nu va voi uita niciodata. Spun adevarul adevarat dupa o lunga perioada de timp.
    Degradarea fizica poate ca nici nu ar conta dar degradarea morala, de care nu-ti poti da seama uitandu-te in oglinda, este cea de care cred ca trebuie sa-mi pese in primul rand.
    Este ingrozitor sa te degradezi moral-fara sa stii!
    In felul meu, cred ca sunt o persoana inteligenta dar care pierdea pe zi ce trece, controlul din partea sufletului. E cum ai avea de ales in a face un vaccin sau o arma biologica. Sufletul pe care mi-l vreau si asa va fi! trebuie sa ma scoata la lumina.
    Am trait fara sa stiu si fara ca cineva sa-mi spuna, in obscuritate si frica si mizerie.
    Am adunat lucruri care nu-mi servesc la absolut nimic, o povara fara sens, o piatra de moara, la gatul unuia care se ineaca.
    Am carti pe hartie, am hard diskul plin de tot felul de inutilitati. Imi servesc la ceva? Raspunsul e nu. O bariera fara rost in calea smintelii din mine.
    Am inceput sa joc roluri de erou, antierou, sa mint, sa insel increderea, sa urasc totul. As fi vrut sa ma vedeti in acele vremuri.Vorbeam logic, convingator, fara cele mai banale inhibitii. Eram un om pe muchia prapastiei negre si nu-mi mai pasa de nimeni, de nimic.
    M-am izolat treptat de toata lumea, m-am certat cu toata lumea, am urat pe toata lumea.
    Am inchis usile, telefonul, ochii: gata!
    In aparenta inca mai functionam, ce credeti! Dar eram o umbra o aparenta de om un mecanism.Functionam cu logica rece a masinilor. Nu mai eram om.

    Am descoperit, nu mai tin minte cum, blogul tau. Mi-am adus aminte ma agatam din nou de spectrele trecutului meu.

    Asa, am gasit blogul. Fascinant, citesc numai aici si merg numai pe link-uri ce rezulta de aici. Mi-am facu (normal!) multe screenshoturi pentru colectia mea utila de data asta. Citesc la voi pe blog si ma trezesc plangand si sunt plin de ganduri. Mai vedeam doar la televizor persoane ciudate care ziceau ca au vazut lumina.
    Eu am simtit un ceva, pe care nu pot sa-l descriu fara sa plang, un ceva care a fecut explozie in mine. Am devenit peste noapte, la propriu si la figurat, persoana care mi-am dorit sa fiu. E greu sa explic asta.
    Dimineata am deschis calculatorul am vazut frumoasa buburuza care se plimba pe ecran si-ti multumesc din inima si in numele meu.
    Am scris ca la spovedanie, sunt fericit.

    PS Broscoiul faimos este parte a unui tablou desenat mai demult de o persoana speciala.

    Multumesc

  3. briza Says:

    si eu iti multumesc, Edmondo :)
    si nu inteleg ce sfat vrei sa imi ceri, din moment ce spui ca ai devenit: „la propriu si la figurat, persoana care mi-am dorit sa fiu”;
    asta inseamna ca nu mai ai nevoie de sfaturi, ci ca poti chiar tu sa le oferi celor care au nevoie de ele. si comentariul-confesiune de mai sus e chiar dovada acestui fapt, arata o deschidere spre lume care nu poate lasa pe nimeni rece…
    vorbele tale m-au emotionat si mi-au aratat ca mai am mult de „mers” pe calea spre a ajunge cine imi doresc sa fiu, dar ca drumul e deja batatorit…

    ma bucur ca esti fericit si sper sa ramai asa mereu :)

    PS: esti mereu binevenit pe blog-ul meu ;;)

  4. edmondo Says:

    Drumul e lung, simt asta. Zilele astea din urma am avut curajul sa-mi raspund la niste intrebari care asteptau de mult un raspuns.
    As vrea sa pot vorbi cu cineva despre problemele mele. Nu am facut-o, cu rare exceptii, niciodata. Ca am avut pentru prima oara curajul de a ma pune in discutie a fost eliberator. Nu pot de unul singur si va cer, daca se poate, ajutorul. Ce sa fac?

  5. briza Says:

    raspunsul cred ca este evident: gaseste pe cineva cu care sa vorbesti :)

  6. Dan Says:

    de azi oficial îţi citesc blogul şi te bag în blogroll :) scrii frumos

  7. briza Says:

    ce surpriza…
    multumesc :)

  8. Alex`andra Says:

    acele carti pe care @edmundo sustine ca le are pe hartie nu`s deloc inutile. ba din contra chiar, ele il vor ajuta in timp sa se autoevalueze, materiale foarte importante ce merita sa fie aprofundate in acele momente in care „personajul” se balanseaza aiurea intre euforie si frustrare.

  9. briza Says:

    iti trebuie o tarie foarte mare de caracter sa folosesti cartile nu doar pentru a te autoanaliza, ci si pentru a-ti indrepta caracterul…
    cred ca ar fi mai usor daca aceste roluri ar reveni unei fiinte care sa se aplece asupra ta si sa te asculte, apoi sa iti dea sfaturi…
    dar este greu si sa gasesti o asemenea persoana care sa dispuna de timp, de rabdare, de aptitudini…

    oricare dintre variante este dificila si, la un moment dat, ai putea observa ca nu ajungi nicaieri si atunci trebuie sa o iei de la capat, cu alta carte/persoana…
    asa ca utilitatea cred ca e discutabila, de la caz la caz…


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: