zori de zi-mi
10 Noiembrie 2009
„Zi-mi ‘noapte buna’, zi-mi ‘noapte buna’, te rog, fa ceva!”
Zi-mi „noapte buna!” si saruta-mi pleoapele, ca pe doi trandafiri… Si ramai langa mine, chiar daca bate vantul si corbii si-au dat intalnire in fata geamului meu spart…
Zi-mi „noapte buna!” si inchide si tu ochii, sa nu vezi mainile mele cum ti se astern pe piept, sa potriveasca ele ceasornicul inimii…
Si sa dormim mereu alaturi, te rog…
10 Noiembrie 2009 la 12:44
… se aude cum bate inima, se simte freamatul trupului, se aude chemarea dragostei…
10 Noiembrie 2009 la 12:45
as vrea sa fie liniste…
10 Noiembrie 2009 la 12:49
Briza, am fost sinceră la About pe blogul lui Nevermore. Ma bucur enorm că-mi confirmi impresiile. Am preferat să-ţi răspund aici, la tine acasă fiind mult prea personal raspunsul meu pentru a fi dat „printre străini”. Imi place cum scrii, imi place cum gandeşti, ai toată consideraţia mea!
10 Noiembrie 2009 la 12:52
Imi pare rău, dar mai este mult, muuuult până vei avea liniştea dorită… şi nici atunci! Să ţii minte!
10 Noiembrie 2009 la 12:55
stiu :-<
10 Noiembrie 2009 la 6:46
Totul vine cu trecerea timpului…mereu invatam si tot neinvatati ramanem, vesnic in asteptarea acelui ceva care sa ne scoata din cotidian…
10 Noiembrie 2009 la 8:28
totul vine si totul trece… si ramanem noi, cu amintiri, regrete si sperante…