gb

9 Mai 2010

Nu stiu ce si cum sa spun… E una din putinele dati in care nu-mi gasesc cuvintele… Scurt, dramatic, patetic, exagerat de vesel – cum sa spun ca plec? Am mai pomenit despre asta, acum vreo saptamana, si am lasat sa mai treaca un timp, sperand sa-mi fie mai usor. Dar e la fel de greu cum a fost intotdeauna…
Nu vreau sa fac bilanturi sau sa cad in butoiul cu melancolie, o sa spun doar ca aici „aveam patru pereti si o inima”, patru pereti verzi…
Si ma opresc aici, pana nu spun ceva prea dureros…
De acum incolo, ne „citim” pe alta adresa, cu alte culori: >http://brizagandurilor.wordpress.com/
Nu uitati sa modificati adresa in blogroll!

PS: for all there was, you will be missed.

18 Aprilie 2010

„Mama, I just killed a man,
Put a gun against his head, pulled my trigger, now he’s dead.
Mama, life had just begun… ”

egoism 2

16 Aprilie 2010

…sper sa ti se implineasca dorintele
la fel de mult cat
sper sa ma doresti pe mine…

15 Aprilie 2010

Intr-o zi, ti-am daruit o floare si tu ai zis ca o sa ma iubesti mereu. Intre timp, floarea s-a ofilit si tu ai plecat. Am ramas sa strang in maini uscaciunea unei relatii apuse si cel mai trist e ca nici nu-mi mai amintesc ce culoare avea floarea…

„Unde-am plecat si unde-am ajuns…”

Imi cer scuze ca nu sunt ca tine si, mai ales, imi pare rau ca nu sunt cum vrei tu.
Imi pare rau ca nu vreau sa-mi impart bucuria cu o suta de necunoscuti, ca nu-mi place sa fiu in centrul atentiei si sa-mi intiparesc un zambesc fals pe buze.
Imi pare rau ca nu port rochii scurte si ca imi plac cerceii si rujurile.
Imi pare rau ca, uneori, nu vreau sa mai stea nimeni cu noi la masa, ca sa am destul loc pentru maini si cat mai putin loc in care sa rataceasca ochii – ai tai, ai mei…

Imi cer scuze si-mi pare rau de tot.
Si daca pentru toate astea nu vei mai vrea sa stii nimic de mine, cine ar putea sa te condamne? In definitiv, eu sunt una singura, printre sutele tale de prieteni si rude si cunostinte. De ce as conta eu prea mult, cand sunt atatea alte persoane in viata ta?

Dar cel mai si cel mai mult… Imi pare rau ca nici nu mi-ai urat „bafta” pentru maine.

ship away

7 Aprilie 2010

A trecut si Pastele… Am primit mesaje cu urari, am trimis si eu altele „la schimb”, la unele mi s-a raspuns, la altele, nu; unele au fost trimise „la gramada”, altele au fost personalizate… Una singura m-a impresionat si chiar si acum ma mai gandesc la ea: „Sper sa te atinga cu adevarat ceva din Lumina Invierii… ”
Si m-am tot gandit la ce mi-a urat persoana cu pricina: ce simbolizeaza Lumina Invierii? De data asta, nu am cautat raspunsul pe google si nu am intrebat pe nimeni, am fost doar eu cu mine, cu gandurile si intrebarile. Si uite ce-am aflat: Lumina Invierii simbolizeaza Speranta, e dovada ca nimic nu e imposibil, daca tu crezi si iti doresti (sau, ca sa nu existe discutii, asta simbolizeaza pentru mine).
Si-atunci, ce-mi dorea, de fapt, persoana cu urarea? Sa am curajul sa las lumea mea confortabila si cocheta si sa plec in cautarea unei lumi ideale, superbe, pe care, fie vorba intre noi, s-ar putea sa o gasesc foarte tarziu (oricat de relativ suna asta) sau e posibil sa nu o gasesc deloc. Sau e posibil ca lumea asta nici macar sa nu existe (da, sunt necredincioasa, call me Tomisa :)) sau orice alt echivalent feminin are numele Toma). Si nu, nu pot sa imi construiesc eu lumea asta de la zero, am nevoie si de elemente reale.
Apoi m-am gandit la cum e viata „persoanei cu urarea”: e relativ la fel cu a mea. Si nu doar o data mi-a spus ca i-ar placea sa lase tot si sa caute altceva, dar mentalitatea primita prin educatie nu-i permite.
Si-atunci, de ce-as fi eu altfel? daca ma uit in jur si nu vad decat persoane de acest gen… Si toate zic ca regreta, si toate se complac in situatia lor si toate dau sfaturi si fac urari.
Si eu… cum sa fiu tocmai EU* oaia de alta culoare decat alba? :-s

*am folosit majusculele nu din narcisism, ci pentru a indica faptul ca I always tried to blend in/am incercat mereu sa ma integrez in peisaj (de incercat, chiar am incercat; de reusit… e alta poveste :)) )

Hide inside Time

20 Martie 2010

Tot ce-mi doresc e sa ma vezi, poti sa ma si atingi, ca sa te convingi ca eu sunt, uita-te bine la mine… vreau sa-mi citesti dorinta din ochi si sa mi-o implinesti… Nu te sfii sa-mi spui numele cu voce tare! Vreau sa ma cauti, fie si doar pe google, o sa fiu acolo, prima, si, chiar daca n-o sa seman cu mine, tu o sa stii ca eu sunt, o sa-mi iubesti culoarea mov a gandurilor si o sa ma contempli nu mai mult de 7 minute. Apoi o sa ma gasesti la tine Craciunul urmator, in sacul rosu al Mosului. 58, 68… O sa numeri orele invers, nu cate mai sunt pana o sa ma vezi, ci cate au trecut de cand mi-ai spus ultima data ca ma iubesti…