no pix

3 Mai 2010

Totul e magic la mare… Marea nu te judeca, te lasa sa faci ce vrei: n-ai costum de baie – cui ii pasa? Poate celor de pe mal, dar cine intoarce capul sa se uite la ei? Privirea e inainte, spre zarile albastre…
Daca iti pui o dorinta, e posibil sa bata vantul si sa ti-o implineasca. Si, daca ti-o doresti cu adevarat, niciodata nu e prea departe pentru a ajunge la ea. Ti-am zis ca totul e magic la mare…

Eu inca nu m-am intors… nu cu sufletul, nu cu mintea, cu nimic din ce conteaza cu adevarat… Am amanant cat mai mult sa-mi desfac bagajele, sa asez lucrurile la loc si viata sa revina la normal… De ce sa revina la normal? Si de ce sa fie asta normalul?

Cand mai mergem? :D La sfarsitul lui iulie, sigur. Si pana atunci nu? :-s

Anunțuri

1 >

28 Aprilie 2010

Scriam mai demult (sau, bine, nu asa demult) despre alegeri (NU electorale) si oite colorate. Deznodamantul ar fi ca am avut curajul si nebunia de a pleca de unde-mi era bine, pentru a ma rataci in jungla si a sta sa ma bronzez pe nisipuri miscatoare.
De fapt, nu-mi e chiar asa de rau (don’t cry for me, Argentina), dar simteam nevoia sa dramatizez putin lucrurile ;))
In alta ordine de idei, stateam si ma gandeam ce sa fac cu blogu’ asta. Nu stiu altii ce parere au despre el, dar pe mine ma cam deprima, e ca un ghem de amintiri ce mi se azvarle zilnic in fata. Si amintirile sunt dureroase, fie ele placute sau neplacute. Asa ca mi-a incoltit in minte „geniala” idee de a-mi incepe alt blog. Dar asta, daca o sa se intample, va fi sigur dupa mini-vacanta de 1 mai, ca sa am timp sa pozez noul header.
Si, daca tot am pomenit de 1 mai: mergem la mare <:-p mergem la mare \:D/
N-am avut timp sa intreb chiar pe toata lumea daca merge, dar, daca si-a mai facut cineva planuri cu marea si vrea sa ne vedem pe-acolo, sa ma anunte (comentariile trebuie intai aprobate si, daca cineva doreste, as putea sa tin anumite informatii numai pentru mine – gen numere de telefon.)

ultimul martisor

31 Martie 2010

Stiu, a trecut vremea martisoarelor… Dar acesta e asa de frumos… Si are si o poveste:
Intr-o seara, coboram din autobuz si m-am oprit sa-mi leg siretul, m-am asezat pe banca din statie si… there it was. De parca ar fi fost pus acolo pentru mine. M-am uitat la el, apoi am scos mobilul si m-am uitat la ceas: era fix (nu mai stiu ce ora). O superstitie stupida (ca toate superstitiile) m-a facut sa zambesc. Asa ca l-am luat si, de atunci, ma uit la el cu drag in fiecare zi…

pre-

11 Februarie 2010

As scrie mai mult si mai des daca al meu calculator drag si scump (sau nu asa scump ;)) ) ar fi mai cooperant si daca n-ar trebui sa ma plimb cu firu’ de internet dupa mine (da, stiu ca s-a inventat wirelessu’, dar nu se compara cu reactiile pe care le starneste un om abia trezit din somn care iese din camera cu ochii impaienjeniti de somn si cu ditamai firu’ dupa el :)) mai ca imi pare rau ca nu am o camera de luat vederi amplasata pe hol, sau macar o oglinda mare in care sa vad si eu minunea :)) ).
Si, de parca toate astea nu erau de ajuns, acum ma chinui cu o tastatura mai tare ca o piatra pe tastele careia trebuie sa apas cu toata forta, in mod special pe vocale… Ok, ma dor degetele, chiar ma dor dupa toate chinurile la care au fost supuse in ultima saptamana… Plus ca din apasarea asta greoaie rezulta si un zgomot mult peste limita suportabilitatii, motiv pentru care azi, toata ziua, am ascultat muzica – mi-am facut un folder cu melodiile de top de la Guerrilla, preferata mea fiind asta:

Si asa trece timpul si, odata cu el, si rabdarea mea, si se ajunge la:
X: mi-ai trimis aia?
eu: nu
X: si imi mai trimiti?
eu: of, cred ca da
X: cand?
eu: nu stiu, cand s-or alinia planetele :))

Asa ca tre’ sa aliniez planetele :)) Si las pe maine multumirile si odele (stay tunned si veti afla despre ce e vorba ;)) ).

awfulness

9 Februarie 2010

In doua zile, viata mea s-a schimbat la 180 de grade, ma uit in oglinda si zic: „imi pare bine sa te cunosc!” Un singur lucru a ramas constant, un nume, dar, poate era de asteptat, persoanele difera.
Pana acum doua zile, habar n-aveam cum arata Bucurestiul la 7 dimineata, cum asteapta lumea rabdatoare (sau resemnata) ratb-ul spre serviciu sau ce glume au in programul de dimineata Craioveanu si Dobrovolski. Si… Cred ca nu (m-)as minti foarte tare daca as spune ca imi plac toate astea… Iar trezitul in zori nu e chiar asa nasol, spre deosebire de somnul de nevoie de dinainte de miezul noptii…
Iar faptul ca la ora 20 inca ma simt fresh and full of energy mi se pare absolut incredibil… La fel si faptul ca la ora 23 inca mai scriu mesaje cu patima. Ah, si sa nu uit ca mi s-a adus cappuccino de rom… What were the chances? ;))
Ah, blog-post-ul asta e pentru mine si numai pentru mine, la fel si melodia de mai jos:

PS: tot in ultimele doua zile am invatat ca unii oameni renunta prea devreme si prea usor, ca unele lucruri nu se schimba niciodata si ca… n-am nicio sansa sa ajung la vreo librarie saptamana asta :))

:-t (time out)

7 August 2009

In noaptea asta am trait apogeul gandurilor si al intrebarilor… Mult dupa miezul noptii, am rememorat momente si intamplari de mult apuse, am retrait senzatii, unele, la aceeasi intensitate, altele, mult estompate de trecerea timpului… Mi-am pus intrebari si am aflat raspunsuri pe care, ulterior, mi-am dat seama ca nu voiam sa le stiu… Poate cel mai important lucru a fost ca mi-am reamintit si reconsolidat in minte si in inima dorintele si asteptarile mele de la viata, motivul pentru care am facut, de-a lungul timpului, atatea lucruri care au fost contestate si privite dezaprobator de catre ceilalti… Traiesc printre oameni care nu ma inteleg si cu care nu impartasesc aceeasi conceptie de viata si acest lucru a inceput sa mi se para atat de firesc, incat, atunci cand cineva mi-a zis „ai dreptate”, am fost atat de surprinsa, incat am inceput imediat sa ma intreb daca acea persoana e sincera sau daca, nu cumva, incerca sa fie politicoasa si sa ma incurajeze. Urate ganduri din partea mea, recunosc, dar e o reactie normala, avand in vedere genul de persoane cu care am avut cel mai mult de-a face.
Si… aproape mi-am terminat sandvisul, asa ca o sa trec direct la concluzie: I so need a break…
Asa ca, oficial, salubrizare.wordpress.com intra in VACANTA <:-p. Ce inseamna asta? Inseamna ca, cel mai probabil, nu vor mai exista postari noi in urmatoarele X zile (decat daca o sa am vreo idee atat de insistenta, incat o voi tasta doar ca sa-mi recapat linistea :)) ). Insa, voi raspunde la comentarii (daca vor exista ;)) ) si voi citi in continuare postarile cunoscutilor (din blogroll si nu numai). :)
As for me, o sa-mi consum toate picaturile de energie pentru a-mi implini cea mai mare dorinta si sa primesc, in sfarsit, cuvintele linistitoare dupa care tanjesc de atata vreme, iar in momentele de epuizare, voi lupta din rasputeri sa nu intreb: "are we there yet?"…

noi vs. marea

31 Iulie 2009

Voiam sa scriu despre mare vs. munte, sa prezint dilema unui cuplu, dar, intre timp, am aflat ca el n-a mai fost la mare de 8 ani ( :| ), iar ea de 10 ( :| :| :| ), asa ca nu merita apasarea de taste…
Alt cuplu pe care il cunosc e pe cale sa se desparta din cauza marii. De ce? Inainte sa se cunoasca, si-au facut amandoi rezervare la mare, in saptamani diferite. Nu au putut anula, asa ca pleaca pe rand. Saptamana asta a plecat ea, saptamana viitoare pleaca el. :| De ce-o sa se desparta? Pentru ca in doua saptamani iti trec prin cap multe idei… Mai ales cand esti la mare…
Dar marea poate sa si uneasca un cuplu… De ce? Pentru ca nu exista nimic mai romantic decat un rasarit de soare pe plaja (asa mi s-a spus), iar sarutul devine magic in caldura bratelor si sub spectacolul de lumini…
Si iar incep sa visez :-< Si nu-i bine :-<