„I look at you, you bite your tongue
You don’t know why or where I’m coming from
But in my head I’m close to you
We’re in the rain still searching for the sun

You think that I want to run and hide
I keep it all locked up inside but I just want you to find me

I’m not lost, I’m not lost, just undiscovered
And when we’re alone we are all the same as each other

You see the look that’s on my face
You might think I’m out of place
I’m not lost, no, no, just undiscovered

Well the time it takes to know someone
It all can change before you know it’s gone
So close your eyes and feel the way I’m with you now
Believe there’s nothing wrong

You think that I want to run and hide
I keep it all locked up inside but I just want you to find me

I’m not lost, I’m not lost, just undiscovered
And when we’re alone we are all the same as each other

You see the look that’s on my face
You might think I’m out of place
I’m not lost, no, no, just undiscovered

I’m not running, I’m not hiding
But if you dig a little deeper, you will find me

I’m not lost, not lost, undiscovered
And when we’re alone we are all the same as each other

You see the look that’s on my face
You might think I’m out of place
I’m not lost, no, no, just undiscovered.

I’m not lost, not lost, undiscovered
And when we’re alone we are all the same as each other

You see the look that’s on my face
You might think I’m out of place

I’m not lost now just undiscovered”

Anunțuri

ultimul martisor

31 Martie 2010

Stiu, a trecut vremea martisoarelor… Dar acesta e asa de frumos… Si are si o poveste:
Intr-o seara, coboram din autobuz si m-am oprit sa-mi leg siretul, m-am asezat pe banca din statie si… there it was. De parca ar fi fost pus acolo pentru mine. M-am uitat la el, apoi am scos mobilul si m-am uitat la ceas: era fix (nu mai stiu ce ora). O superstitie stupida (ca toate superstitiile) m-a facut sa zambesc. Asa ca l-am luat si, de atunci, ma uit la el cu drag in fiecare zi…

Hide inside Time

20 Martie 2010

Tot ce-mi doresc e sa ma vezi, poti sa ma si atingi, ca sa te convingi ca eu sunt, uita-te bine la mine… vreau sa-mi citesti dorinta din ochi si sa mi-o implinesti… Nu te sfii sa-mi spui numele cu voce tare! Vreau sa ma cauti, fie si doar pe google, o sa fiu acolo, prima, si, chiar daca n-o sa seman cu mine, tu o sa stii ca eu sunt, o sa-mi iubesti culoarea mov a gandurilor si o sa ma contempli nu mai mult de 7 minute. Apoi o sa ma gasesti la tine Craciunul urmator, in sacul rosu al Mosului. 58, 68… O sa numeri orele invers, nu cate mai sunt pana o sa ma vezi, ci cate au trecut de cand mi-ai spus ultima data ca ma iubesti…

grEU

18 Martie 2010

(Nu, n-am luat iar o pauza, am mai scris, doar ca… n-am mai postat. Mi-am promis mai demult ca n-o sa mai incerc sa impac pe toata lumea, asa ca, daca randurile urmatoare o sa supere pe cineva, nu-mi cer scuze, dar astept persoanele respective la o discutie lamuritoare.)

Nu e niciodata greu sa pleci, greu e sa te intorci, sa revii la viata de dinainte de plecare, sa redescoperi de ce (te minteai ca) iti place viata ta, ca e aproape perfecta si ca acel „aproape” e insignifiant.
Greu nu e sa te schimbi, greu e sa ramai la fel, acelasi, inconjurat de aceiasi oameni, razand la aceleasi glume pe care unii mint ca nu le-au mai spus niciodata, iar altii mint ca nu le-au mai auzit.
Greu e sa fie liniste si sa n-auzi nicio bataie de inima, sa iesi pe strazi si sa nu fie nimeni cunoscut…
Greu e sa stiu ca o sa treaca mult pana sa te mai vad si ca trebuie sa aleg cu grija melodiile pe care le ascult, sa nu ma deprime, dar nici sa nu ma faca sa ma entuziasmez prea tare pentru ca, deocamdata, langa mine nu e nimeni.
Greu e sa stiu ca tu nu te gandesti la mine…

one made of steel

11 Martie 2010

Nu e liniste, e tacere: oamenii prefera sa taca. Uneori, le scapa cate un cuvant, ca un urlet, ca un ghem de dureri cu forma de litere si doar asa afli ca mai sunt acolo. Dar nu le pipai urletul, sa nu te zgarii in tepi.
Nu e intuneric, e doar noapte, umbrele sunt la ele acasa si parca s-ar tine de mana, dar sunt departe una de alta. Si in piept, acolo, nu le bate o inima, ci da din aripi un fluture. Umbrele zambesc, uneori, si, in noapte, zambetul lor lumineaza enigmatic, dar nu toti fluturii sunt atrasi de lumina.
Povestea asta are nevoie si de o incheiere, nu-i asa? Dar cine a spus ca acum e sfarsitul ei?

O melodie draguta intr-o interpretare inedita. Stiu ca videoclipul are deja un an, nu am pretentia de a fi descoperit roata, doar am postat something cute to go with my mood :)
O duminica frumoasa!