free butterflies

31 octombrie 2009

butterfly in jam

raspuns pentru Alex`andra:

Da, am inceput iar sa visez… E asa de bine… Nu m-am mai lasat furata in asemenea masura de vise de acum cativa ani, cand toata lumea ma privea cu ochi dragastosi si amuzati, razand ingaduitor la povestile mele… erau vremuri cand imi doream totul si nimic si era bine… De ce am lasat lucrurile sa devina serioase si sa-mi doresc ceva anume?
Candva, am zis ca aud fluturi, acum ii aud mai clar ca oricand cum lovesc cu aripile lor in peretii de sticla…
Let my butterflies free!

empty

5 august 2009

Cel mai frumos cadou pe care l-am primit vreodata a fost o cutie goala. …o cutie impachetata cu grija, intr-o hartie stralucitoare, cu o panglica colorata si ondulata… Era o cutie nici mare, nici mica, de dimensiuni ce ar fi putut ascunde orice… Imi batea inima cand ma uitam la ea si ma gandeam ce s-ar fi putut afla inauntru. Intamplator, inauntru nu se afla nimic.
Cutia fusese aleasa special pentru mine, imbracata in culorile mele preferate – ce dar mai frumos mi-as fi putut dori vreodata?
Totusi, cutia era goala… Chiar daca as spune ca era plina de grija, de sentimente, de emotii, sau de orice alta imaginatie imateriala, realitatea este ca acea cutie imi fusese data goala – acelui „cineva” nu-i pasase pana la capat… Poate culorile fusesera intamplatoare, poate cadoul in sine fusese uitat acasa, poate nu era nimic din ce-mi imaginam eu ca este…
Stiu doar ca acea cutie goala a fost cel mai frumos cadou primit vreodata.

stereo

27 mai 2009

„Caut o culoare sa ma faca s-adorm,
suspendat in gri ca si cum n-as fi
cautand un om…”

Bleu… Am gasit un bleu senin… Aducator de liniste si multumire… Dar nu pot sa adorm, stiu ca am un gol in suflet, desi nu il simt…

„…fara sa stii, fara sa vii,
dincolo de vorbe am uitat sa mai iert…”

Eu nu pot sa ma iert, asa ca iarta-ma tu, ascunde iertarea intr-un suras si trimite-mi-l…

„…tot ce suntem noi, rataciti si goi,
am uitat sa mai cred…”

Am uitat sa mai sper, am uitat sa mai vreau…

„…si-mi pare stinsa lumea ta,
si-n ea se stinge si a mea,
mirarea simpla de-a’ntreba, de-a cauta…”

O culoare, un om, o tacere, un gol… Tu… Care „tu”?

„Simt cum, pe zi ce trece, te pierzi, si eu odata cu tine. Spune-mi, ce-i cu tine?”
„Nimic. Absolut nimic. La propriu, daca iti vine sa crezi… Apropo, schimba melodia.”
„Eu nu te judec.”
„Nici n-ai avea ce sa judeci. Te rog, schimba melodia.”

„…Fiecare piatra aruncata spre cer
nu se-ntoarece-n ploi, cade mut in noi,
fara dureri,
cu oasele moi te intorci in noroi…
Unghia de drac sa o stingi in nisip
cand te joci in gand, cand te minti razand
cu moartea pe chip,
sange-n cuvant,
un fir de praf in vant…”

„N-ai sa ma faci sa plang, daca asta incerci…”
„Imi ascunzi ceva.”
„Ce-as putea sa-ti ascund? :)) ”
„Simt ca imi ascunzi ceva, din felul in care razi si cum iti musti buzele. Ce e?”
„Nu e nimic, absolut nimic. :) ”
„Acelasi „nimic” despre care pomeneai mai devreme?”
„Poate. :p ”

„…si ce-ai inteles?
Esti al tau sa te pierzi?
Esti al tau sa te iertï?”

cherry blossom

3 aprilie 2009

cherry blossom

„Nu ma-ntreba nimic in noaptea asta,
Nici cat e ceasul, nici ce ganduri am,
Mai bine lasa-ma sa inchid fereastra,
Sa nu vad frunzele cum cad din ram… ”

Serios, nu ma intreba nimic, absolut nimic… Nici de ce iar nu pot sa dorm, nici la cine ma gandesc, nici de ce… Nici eu n-am intrebat cand si de ce au inflorit toti copacii, nici de ce imi scriu razele de soare mesaje pe tavan dimineata… Nimic…
Vin la tine desculta, cu fata spre florile de cires si cu inima roz ca ele… Nu-mi lua pantofi, ia-ma in brate, asa cum sunt… Si nu te supara cand strivesc florile cazute, am ochii inchisi, nu vreau sa te simt decat pe tine… Sa nu stiu daca m-a mangaiat o raza de soare sau ai fost tu…