bun ramas…

gb

Nu stiu ce si cum sa spun… E una din putinele dati in care nu-mi gasesc cuvintele… Scurt, dramatic, patetic, exagerat de vesel – cum sa spun ca plec? Am mai pomenit despre asta, acum vreo saptamana, si am lasat sa mai treaca un timp, sperand sa-mi fie mai usor. Dar e la fel de greu cum a fost intotdeauna…
Nu vreau sa fac bilanturi sau sa cad in butoiul cu melancolie, o sa spun doar ca aici „aveam patru pereti si o inima”, patru pereti verzi…
Si ma opresc aici, pana nu spun ceva prea dureros…
De acum incolo, ne „citim” pe alta adresa, cu alte culori: >http://brizagandurilor.wordpress.com/
Nu uitati sa modificati adresa in blogroll!

PS: for all there was, you will be missed.

Spitalul de Urgenta feat. Maria Radu

O melodie superba, intr-o interpretare de exceptie, enjoy!

PS: mi-as fi dorit sa-mi dedice cineva melodia asta, but, oh, well… Tre’ sa plec, am o mie de chestii de facut pe ziua de azi.

PPS: ah, cica azi ar fi ziua barbatului… La multi ani pentru cine se simte :))

10.000 dreamers

Yeah, it’s me again, the 10.000th dreamer… 8->

PS: thank you! >:D<

no pix

Totul e magic la mare… Marea nu te judeca, te lasa sa faci ce vrei: n-ai costum de baie – cui ii pasa? Poate celor de pe mal, dar cine intoarce capul sa se uite la ei? Privirea e inainte, spre zarile albastre…
Daca iti pui o dorinta, e posibil sa bata vantul si sa ti-o implineasca. Si, daca ti-o doresti cu adevarat, niciodata nu e prea departe pentru a ajunge la ea. Ti-am zis ca totul e magic la mare…

Eu inca nu m-am intors… nu cu sufletul, nu cu mintea, cu nimic din ce conteaza cu adevarat… Am amanant cat mai mult sa-mi desfac bagajele, sa asez lucrurile la loc si viata sa revina la normal… De ce sa revina la normal? Si de ce sa fie asta normalul?

Cand mai mergem? :D La sfarsitul lui iulie, sigur. Si pana atunci nu? :-s