bun ramas…

19 Noiembrie 2010

gb

9 Mai 2010

Nu stiu ce si cum sa spun… E una din putinele dati in care nu-mi gasesc cuvintele… Scurt, dramatic, patetic, exagerat de vesel – cum sa spun ca plec? Am mai pomenit despre asta, acum vreo saptamana, si am lasat sa mai treaca un timp, sperand sa-mi fie mai usor. Dar e la fel de greu cum a fost intotdeauna…
Nu vreau sa fac bilanturi sau sa cad in butoiul cu melancolie, o sa spun doar ca aici „aveam patru pereti si o inima”, patru pereti verzi…
Si ma opresc aici, pana nu spun ceva prea dureros…
De acum incolo, ne „citim” pe alta adresa, cu alte culori: >http://brizagandurilor.wordpress.com/
Nu uitati sa modificati adresa in blogroll!

PS: for all there was, you will be missed.

O melodie superba, intr-o interpretare de exceptie, enjoy!

PS: mi-as fi dorit sa-mi dedice cineva melodia asta, but, oh, well… Tre’ sa plec, am o mie de chestii de facut pe ziua de azi.

PPS: ah, cica azi ar fi ziua barbatului… La multi ani pentru cine se simte :))

10.000 dreamers

3 Mai 2010

Yeah, it’s me again, the 10.000th dreamer… 8->

PS: thank you! >:D<

no pix

3 Mai 2010

Totul e magic la mare… Marea nu te judeca, te lasa sa faci ce vrei: n-ai costum de baie – cui ii pasa? Poate celor de pe mal, dar cine intoarce capul sa se uite la ei? Privirea e inainte, spre zarile albastre…
Daca iti pui o dorinta, e posibil sa bata vantul si sa ti-o implineasca. Si, daca ti-o doresti cu adevarat, niciodata nu e prea departe pentru a ajunge la ea. Ti-am zis ca totul e magic la mare…

Eu inca nu m-am intors… nu cu sufletul, nu cu mintea, cu nimic din ce conteaza cu adevarat… Am amanant cat mai mult sa-mi desfac bagajele, sa asez lucrurile la loc si viata sa revina la normal… De ce sa revina la normal? Si de ce sa fie asta normalul?

Cand mai mergem? :D La sfarsitul lui iulie, sigur. Si pana atunci nu? :-s

1 >

28 Aprilie 2010

Scriam mai demult (sau, bine, nu asa demult) despre alegeri (NU electorale) si oite colorate. Deznodamantul ar fi ca am avut curajul si nebunia de a pleca de unde-mi era bine, pentru a ma rataci in jungla si a sta sa ma bronzez pe nisipuri miscatoare.
De fapt, nu-mi e chiar asa de rau (don’t cry for me, Argentina), dar simteam nevoia sa dramatizez putin lucrurile ;))
In alta ordine de idei, stateam si ma gandeam ce sa fac cu blogu’ asta. Nu stiu altii ce parere au despre el, dar pe mine ma cam deprima, e ca un ghem de amintiri ce mi se azvarle zilnic in fata. Si amintirile sunt dureroase, fie ele placute sau neplacute. Asa ca mi-a incoltit in minte „geniala” idee de a-mi incepe alt blog. Dar asta, daca o sa se intample, va fi sigur dupa mini-vacanta de 1 mai, ca sa am timp sa pozez noul header.
Si, daca tot am pomenit de 1 mai: mergem la mare <:-p mergem la mare \:D/
N-am avut timp sa intreb chiar pe toata lumea daca merge, dar, daca si-a mai facut cineva planuri cu marea si vrea sa ne vedem pe-acolo, sa ma anunte (comentariile trebuie intai aprobate si, daca cineva doreste, as putea sa tin anumite informatii numai pentru mine – gen numere de telefon.)

Azi îmi cer iertare de la mine
by artificiality

„Azi îmi cer iertare de la mine
Pentru azi, mâine şi ieri
Nu pentru rău sau pentru bine
Nici pentru dimineţi sau seri

Nu-mi cer iertare pentru lacrimi
Nici pentru zâmbete cu fals
Sau pentru că iubesc şi datini
Sau că mă pierd ades în vals

Îmi cer iertare pentru piedici
De care n-am reuşit să trec
Sau când n-am ascultat de predici
Sau când nu am ştiut să dreg

Azi îmi cer iertare iar
Căci am închis ochii destul
Sper să nu fie în zadar
De minciuni sunt prea sătul

Îmi cer iertare pentru tine
Cu tine m-am dezamăgit
Din munţi în văi şi serpentine
Nu ştiu să mă fi îndrăgit

Îmi cer iertare că eşti mic
Şi nu-nţelegi ce depăşeşte
Firea umană şi nimic
Astăzi nu te mai încălzeşte

Nu-mi cer iertare că azi suferi
Ai ales prin mărăcini
În loc să-noţi azi printre nuferi
Azi eşti doar între străini

Nu-mi cer iertare pentru nimeni
Care odat’ mi-a aruncat ocară
Căci adevărul are pinteni
Sub vorba lui dulce-amară

Îmi cer iertare doar odată
Căci prin iertare nasc din nou
Şi din scânteia suprimată
Un alt foc-mi va arde-n ecou

Îmi cer iertare că în lume
Sunt 2 firi ce fac un tot
Marea suspină printre spume
Căci gheaţa n-o va prinde-n loc

Îmi cer iertare că îmi scriu
Cum aş fi azi altcineva
Şi îndrăznesc să te înviu
Cum soarele odat’ ne va…

Îmi cer iertare azi şi-acum
O fac pentru ultima dată
Căci amintirea mea prin scrum
Sub floarea ta va fi uitată

Şi inima mea, doar onesta
Poate-nţelege şi certa
Şi ştiu că fac toate acestea
Căci sper ca să mă pot ierta.”