Ce se face in primele zile din ianuarie? Se doarme? Se mananca? Poate… Se citesc predictiile astrologice? Cu siguranta! Asa ca hai sa citim impreuna „dorintele imposibile ale zodiilor pentru noul an”, prezentate de garbo.ro:

BERBEC –Promit sa nu ma enervez decat atunci cand nu se mai enerveaza nimeni. Promit sa ma gandesc inainte sa intru in esecuri si scandaluri, promit sa schimb in viata mea doar ceea ce stiu ca nu se va schimba peste noapte, promit sa nu mai grabesc decat pe trecerea de semafor, promit sa-mi fac dusmani doar dintre cei care nu-mi vor binele.

TAUR – Promit sa ma desprind de Terra si sa-mi setez idealuri mai inalte decat stalpul din fata casei. Promit sa nu ma mai intereseze confortul decat dupa ce o sa ajung sa am 100 de titluri de proprietate. Promit sa revolutionez lumea, dar dupa ce altii or sa faca revolutie in ea. Promit sa ma complic, dar doar daca reusesc sa ma leg la cap fara sa ma doara.

pentru restul zodiilor, click!

love is an angel…

30 decembrie 2009

Unele persoane nu se schimba niciodata, la fel cum unele dorinte nu se implinesc niciodata…
Unele tristeti raman vesnic in suflet si unele intamplari nu se uita… si nu se iarta…
Unele drumuri sunt inchise de mult, cu baraje de ura pe care dragostea nu le poate narui, nici nu poate construi poduri peste ele… Chiar daca se spune ca dragostea cucereste orice… Sau se spune asa doar despre dragostea cea mare care, evident, nu este asta?
Uneori, nici ingerii nu iarta ca i-ai alungat, nu iarta pactul tau cu Satana, oricat l-ai regreta acum. I-ai murdarit aripile si le-ai ingreunat prea mult, ingerul asta n-o sa mai zboare niciodata… Cum te-ar putea ierta, cand acum e doar un om, ca atatia altii, si stii prea bine ca oamenii nu iarta?
Ca sa-l faci sa te ierte, trebuie sa-l readuci la statutul de inger, sa-ti cureti pacatul de pe aripile lui, sa-i readuci unicitatea si stralucirea, sa il faci sa te priveasca bland si sa te invaluie cu raze aurii atunci cand iti zambeste…
Atunci si numai atunci iti poti primi iertarea…

„Are you my angel, are you my guide?
Where is the answer, where is the light?
Are you my vengeance? Are you my pride?
Are you a stranger? Heaven decides…”

tiRED

7 noiembrie 2009

heart-800

Cautam cu totul altceva, dar am dat peste poza superba de mai sus… Si ma bucur ca am gasit-o, pentru ca mi-a reamintit un lucru important: love should be free.
Incercam s-o prindem, sa o inlantuim cu acte si juraminte, dar ea ramane mereu deasupra noastra si la o pala de vant mai puternica e foarte posibil sa ne scape. Si atunci, ce facem? Plangem dupa ceva ce n-a fost niciodata al nostru cu adevarat.
Love should be free. Dragostea se inalta mereu si, daca cerul e suficient de senin, ne inalta si pe noi odata cu ea…

„I wish I could reach out with more than just my hands”
…as vrea sa imi intind spre tine nu doar mainile, ci toata inima mea, dar tu o tii legata…

free butterflies

31 octombrie 2009

butterfly in jam

raspuns pentru Alex`andra:

Da, am inceput iar sa visez… E asa de bine… Nu m-am mai lasat furata in asemenea masura de vise de acum cativa ani, cand toata lumea ma privea cu ochi dragastosi si amuzati, razand ingaduitor la povestile mele… erau vremuri cand imi doream totul si nimic si era bine… De ce am lasat lucrurile sa devina serioase si sa-mi doresc ceva anume?
Candva, am zis ca aud fluturi, acum ii aud mai clar ca oricand cum lovesc cu aripile lor in peretii de sticla…
Let my butterflies free!

linger

29 octombrie 2009

„Ura plange cu lacrimi de stele” (de fapt, era „una”, nu „ura”, dar, parca, nu avea acelasi impact :-j revenind…)
Ura plange cu lacrimi de stele… de aceea apar stelele cazatoare: pentru ca dragostea se transforma in ura si, atunci, oamenii isi pun dorinte: as vrea sa mor/sa dau timpul inapoi/sa pot sa uit/etc.

„but don’t look back in anger, I heard her say…”

Don’t live your life in anger, either…
Furia se aduna picatura cu picatura, zi de zi, se formeaza un lac din ce in ce mai mare si mai adanc pana cand, intr-o zi, vijelia vine si distruge totul din calea lacului, lasandu-l sa cada liber, ca o cascada a distrugerii… Si, din acea zi, nu mai este nimic de facut.

„so, break yourself into my stones…”

waiting in the left…

15 septembrie 2009

Hai sa ne plimbam, doar noi doi… Fara amintiri, fara doruri, fara cuvinte… Numai noi doi si o tacere plina de zambete si caldura unor maini impreunate…
Hai sa ne asezam sub un copac oarecare si sa ne citim in ochi dorintele si, pe masura ce cad frunzele, sa ni le implinim… E toamna, stii? Cad frunzele…
Ai cazut si tu, te-ai indepartat de mine… Ma plimb singura si tac… Fara amintiri, fara doruri, fara cuvinte… Numai eu. Si un copac inalt dupa care te ascunzi…
Numai ca in toamna asta nu mai cad frunze, cad petale de suflet, le sufla vantul nemilos sau timpul, cum vrei sa-i zici…
Daca tu te ascunzi si eu plec, cine pe cine a parasit? Si de ce?